opțiuni
  • info

16 definiții pentru holtei (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLTEI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

HOLTEI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

holtei1 [At: NECULCE, ap. LET. II, 459/3 / Pl: ~ / E: ucr холтяй „om desfrânat”] 1 sm Bărbat tânăr neînsurat Si: frașcău, holter, junișan Cf becher1 burlac1 (1), celibatar. 2 sm (Îs) ~ tomnatec Bărbat vârstnic neînsurat. 3 a (Îs) Fecior ~ Flăcău. 4 a (Îs) Borș ~ Borș fără legume. 5 sm (Înv; îe) ~ de câine Câine fără stăpân.

HOLTEI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, celibatar, becher. Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29. Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287. Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199. ♦ Tînăr bun de însurat. Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.

HOLTEI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj

HOLTEI s.m. (Mold., Trans. N) Bărbat tînăr necăsătorit. A: Holteii cei cu părinți să dea cîte cincizeci și cinci de părale. NECULCE. Fiind ficiori mari holtei și foarti isteți din fire. H 17792, 91r. C: Cîntece cîmpenești . . . făcute de un holtei. . . pintru voia fetilor. CÎNTECE (titlu); cf. CÎNTECE, 8r. Etimologie: ucr. holtjaj.

holtéĭ m., pl. tot așa (pol. hultaj, vagabond. Cp. și cu rus. holostóĭ, holteĭ). Est. Burlac, celibatar.

holteiu m. Mold. flăcău: când eram holteiu. [Pol. HULTAĬ, vagabond].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

holtei2 s. m., pl. holtei, art. holteii

holtei1 s. m., pl. holtei, art. holteii

holtei s. m., pl. holtei, art. holteii

holtei

holteiu, -tei.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOLTEI s., adj. v. celibatar.

HOLTEI s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (Este încă ~.)

Holtei ≠ familist

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

holtei (holtei), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).

Intrare: holtei (s.m.)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holtei
  • holteiul
  • holteiu‑
plural
  • holtei
  • holteii
genitiv-dativ singular
  • holtei
  • holteiului
plural
  • holtei
  • holteilor
vocativ singular
  • holteiule
plural
  • holteilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holtei, holteisubstantiv masculin

  • 1. Bărbat necăsătorit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: becher burlac celibatar diminutive: holteiaș
    • format_quote Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29. DLRLC
    • format_quote Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287. DLRLC
    • format_quote Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199. DLRLC
    • 1.1. rar Tânăr bun de însurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: flăcău
      • format_quote Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.