hoștínă f., pl. ĭ și e (vsl. bg. sîrb. voština, „hoștină”, rus. vosk, ceară; ung. viaszk, viasz, ceară, rudă cu germ. wachs, ceară. V. hoaspă, boască). Est. Rămășiță de ceară topită orĭ stoarsă orĭ de fructe stoarse (tescovină). – Și hóștină și huștínă (rut. huščina). În Munt. boștină și hoștopínă. În Mold. sud și hostochină. V. borhot, foloștină, huște, torofină.

BOȘTINĂ (pl. -ne), Mold. Bucov. HOȘTINĂ (pl. -ne) sf. 1 Rămășița din fagur după ce s’a scos mierea și ceara: să faci lumînare din boștină, să ardă în casă (VOR.) ¶ 2 Ceea ce rămîne după ce s’au stors strugurii la teasc, tescovină: prăjeau pe foc într’un ceaun mare niște hoștine cu său (CRG.) [rut. voštyna].

hostochínă, V. hoștină.