hrănire sf [At: PSALT. SCH., ap. DA ms / Pl: ~ri / E: hrăni] 1 (Șfg) Ingerare a hranei Si: hrănit¹ (1), hrănitură (1). 2 (Șfg) Oferire a hranei cuiva Si: hrănit¹ (2), hrănitură (2). 3 (Pex) Suportare a cheltuielilor de întreținere Si: hrănit¹ (3). 4 (Pex) Asigurare a existenței cu cele necesare Si: hrănit¹ (4). 5 Creștere a copiilor Si: hrănit¹ (5), hrănitură (3). 6 Alimentare a animalelor Si: hrănit¹ (6), hrănitură (4). 7 (Pex) Creștere a animalelor Si: hrănit¹ (7), hrănitură (5). 8 (Agr) Alimentare a batozei cu snopi Si: hrănit¹ (8). 9 Oferire a unei hrane îmbelșugate și de calitate Si: hrănit¹ (9), hrănitură (6), îngrășare. 10 (Fig; spc) Învechire a vinului Si: hrănit¹ 11 (Mol; șfg) Săturare de hrană Si: hrănit¹ (11), hrănitură (7). 12 (Pex) Găsire a sursei de venit necesare traiului Si: hrănit¹ (12). 13 (Pex) Câștigare a existenței dintr-o anumită muncă Si: hrănit¹ (13). 14 (Fig) Supraviețuire după posibilități Si: hrănit¹ (14). 15 (Fig) Alimentare cu iluzii Si: hrănit¹ (15). 16 (Jur; înv) Obținere a uzufructului unei averi Si: hrănit¹ (16). 17 (Slî) Ferire.

HRĂNIRE s. f. Acțiunea de a (se) hrăni; alimentare, alimentație. Una din condițiile de bază pentru creșterea animalelor după metode zootehnice avansate este asigurarea unei hrăniri consistente și raționale a animalelor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867.

hrăníre f. Vechĭ. Pază. Azĭ. Acțiunea de a hrăni.

hrănire s. f., g.-d. art. hrănirii; pl. hrăniri

hrănire s. f., g.-d. art. hrănirii; pl. hrăniri

hrănire s. f., g.-d. art. hrănirii; pl. hrăniri

HRĂNIRE s. v. alimentație.

HRĂNIRE s. alimentare, alimentație, mîncare, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.)