4 definiții pentru humuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
humuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: humui] (Mol) 1 Spoire a pereților cu argilă Si: humuit1 (1). 2 Lipire a crăpăturilor cu argilă Si: humuit1 (2).
HUMUI, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
A HUMUI ~iesc tranz. pop. (pereți, prispe etc.) A acoperi cu humă; a da cu humă. /humă + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
humui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiesc, imperf. 3 sg. humuia; conj. prez. 3 sg. și pl. humuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: humuire
humuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
humui, humuiescverb
- 1. A unge, a lipi, a da cu humă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Bordeiul] într-una cată să-l ungi cu lut și să-l humuiești cu humă. SADOVEANU, P. M. 246. DLRLC
- Lipi cuptioriul, îl humui și-l griji. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
-
etimologie:
- Humă + -ui. DEX '98 DEX '09