13 definiții pentru urducare
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formație onomatopeică.
HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
URDUCA vb. I v. hurduca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URDUCA vb. I v. hurduca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURDUCA, hurduc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăi (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urduca (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HURDUCA hurduc tranz. A face să se hurduce; a zdruncina. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE HURDUCA mă hurduc intranz. (despre vehicule sau persoane în mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hurducà v. 1. Mold. a sdruncina: astfel hurducă și gloaba asta AL. [Onomatopee: cf. sinonimele dialectale hurdui (= hurui) și burduca (= hurduca)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hurduca (a ~) vb., ind. prez. 3 hurducă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hurduca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. hurducă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HURDUCA vb. v. zgâlțâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HURDUCA vb. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hurduca, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina: „... și-a scăpat fusul pe jos și fusul s-a hurducat drept la picioarele unuia dintre feciorii cei străini” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 144). – Formă onomatopeică (Șăineanu, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hurduca, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. – Formă onomatopeică.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hurduca, hurducverb
- 1. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. DLRLC
- Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. DLRLC
- Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. DLRLC
- Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. DLRLC
- Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. DLRLC
- Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. DLRLC
-
- 2. A face zgomot mare. DEX '09 DEX '98 NODEXsinonime: hurui
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX