2 definiții pentru hurta
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
(cu) hurta.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hurta s. f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hurta
hurta substantiv feminin
| substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||