opțiuni
  • info

13 definiții pentru huruială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURUIALĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală.

HURUIALĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală.

huruială1 sf [At: ARDELEANU, P. 252 / P: ~ru-ia~ / Pl: ~ieli / E: hurui1 + -eală] 1-5 Huruire (1-5). 6 Dărâmare. 7 Multă muncă, făcută în grabă mare. 8 (Îla) ~ de om Om foarte ocupat.

HURUIALĂ, huruieli, s. f. Huruitură. Împrejur era huruială și vuiet. DUMITRIU, B. F. 20.

huruĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hurui. Fig. Huruĭala caseĭ, greu caseĭ.

uruială1 sf vz huruială

hurueală f. făină groasă, din grăunțe numai sfărâmate de pietrele morii. V. urlueală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huruială s. f., g.-d. art. huruielii; pl. huruieli

huruială s. f., g.-d. art. huruielii; pl. huruieli

huruială s. f., g.-d. art. huruielii; pl. huruieli

huruială

huruială, -ieli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HURUIALĂ s. v. huruitură.

HURUIALĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: huruială
huruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruială
  • huruiala
plural
  • huruieli
  • huruielile
genitiv-dativ singular
  • huruieli
  • huruielii
plural
  • huruieli
  • huruielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huruială, huruielisubstantiv feminin

  • 1. Huruitură. DEX '09 DLRLC
    sinonime: huruitură
    • format_quote Împrejur era huruială și vuiet. DUMITRIU, B. F. 20. DLRLC
etimologie:
  • Hurui + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.