O definiție pentru hurătuire
Arhaisme și regionalisme
hurătui, hurătuiesc, vb. IV (reg.) a alunga păsările sau vitele dintr-o holdă; a zburătăci (păsările), a dudui (vitele).
Intrare: hurătuire
hurătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||