17 definiții pentru hârșâit (zgomot)
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRȘÂIT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiit, hârjâit, hârșcâit s. n.] – V. hârșâi.
HÂRȘÂIT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiit, hârjâit, hârșcâit s. n.] – V. hârșâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârșâit1 sn [At: CARAGIALE, M. 332 / V: ~rjâ~, ~rjii~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~uri / E: hârșâi] 1 Hârșâire (1). 2 Scrijelire. 3-4 Hârșâire (3-4). 5 Istovire. 6 Stâlcire. 7 Zgomot produs de frecarea sau scrijelirea a ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRJÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRJÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘCÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘCÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘIIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘIIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârjâit sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârjiit sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșcâit1 sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșiit1 sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÎRJIIT s. n. v. hîrșîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘIIT s. n. v. hîrșîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘÎIT1 s. n. (Și în forma hîrșiit) Acțiunea de a hîrșîi; zgomotul produs prin frecarea unui obiect de altul. Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. – Variante: hîrșiit, hîrjiit (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârșâit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârșâit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârșâit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRȘÂIT s. hârșâială, hârșâire, hârșâitură, (prin Munt.) scârjâială, scârjâit, scârjâitură. (~ul pietrișului aleii sub picioare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÎRȘÎIT s. hîrșîială, hîrșîire, hîrșîitură, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hârșâitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hârșâire hârșâitură
- Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. DLRLC
- Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. DLRLC
- Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
-
etimologie:
- hârșâi DEX '98 DEX '09