i³ i [At: ALECSANDRI, T. 10 / E: fo] (Are) Exprimă: 1 Surprindere. 2 Mulțumire. 3 Bucurie. 4 Admirație. 5 Dezaprobare.

I³ interj. (Uneori lungit sau repetat) Exclamație care exprimă un sentiment de surprindere, de mulțumire, de bucurie, de admirație, de dezaprobare, regret, uimire sau o stare psihică provocată de o amintire venită pe neașteptate. I... tată, și d-ta... iar îi răzgîi... o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, V. V. 236. Ii, tată, răspunse fiul de împărat carele se roșise ca o sfeclă, cum de mă osîndești astfel ca pe un vinovat de codru. ISPIRESCU, L. 367. Iii, păcat! CARAGIALE, O. I 48. I, doamne! mulți cuconași zăresc eu aici. ALECSANDRI, T. I 104.

I interj. (se folosește pentru a exprima un sentiment de admirație, mirare, uimire). / Onomat.

i int. exprimând o mulțumire deplină: i! tare îmi pare bine!

3) i, interj. de bucurie: i! (saŭ, maĭ bine, iiii!) ce noroc!

i, ha și i, haĭ, interj. care arată o bucurie care ar putea veni: i, haĭ! ce bine ar fi să vie!

i³/ii interj.

i³ / ii interj.

ii v. i³ corectat(ă)

ii v. i³

i interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creație expresivă, cf. hi. Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii.

I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! ~ (~!, ce durere simt!)

I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)