IEZUIT, iezuiți, s. m. 1. Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola cu rol important în Contrareformă și în modernizarea Bisericii. ♦ (Adjectival) Care aparține iezuiților, care se referă la iezuiți; care provine de la iezuiți. Atitudine iezuită. 2. Fig. Om ipocrit, intrigant, viclean. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.

iezuit, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET². I, 440 / V: (înv) ezovit, iesuvit / Pl: ~iți, ~e / E: fr jezuite, ger Jesuit, rs иезуит] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din ordinul catolic „Societatea lui Iisus”, fondat în 1534 de Ignațiu de Loyola. 3-4 smf, a (Om) ipocrit. 5-6 a Care se referă (la iezuiți (1) sau) la ordinul iezuiților Si: iezuitic (1-2). 7-8 a Specific (iezuiților (1) sau) ordinului iezuiților Si: iezuitic (3-4). 9-10 a Care provine (de la iezuiți (1) sau) de la ordinul iezuiților Si: iezuitic (5-6). 11-12 a Care aparține (iezuiților (1) sau) ordinului iezuiților Si: iezuitic (7-8).

IEZUIT, iezuiți, s. m. Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.^[1]

IEZUIT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignațiu de Loyola pentru a lupta împotriva mișcărilor populare și gîndirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiților, specific iezuiților; perfid. [Cf. fr. jésuite, germ. Jesuit].

iesuvit, ~ă smf, a vz iezuit

!iezuit adj. m., s. m., pl. iezuiți; adj. f. iezuită (atitudine ~), pl. iezuite

iezuit.

IEZUIT adj. v. duplicitar, fals, fariseic.

IEZUIT s, adj. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

iezuit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC.

iezuit s., adj. v. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.