IMEDIAT, -Ă, imediați, -te, adv., adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.

imediat, ~ă [At: GALACTION, O. I, 116 / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr immédiat, lat immediatus, -a, -um] 1 a Care se produce fără mijlocirea altuia Si: nemijlocit. 2 a Care se situează sau urmează fără trecerea unui interval de timp sau de spațiu Si: după, îndată, lângă, numaidecât. 3 a Care urmează să se producă fără întârziere. 4 a Care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. 5 av Nemijlocit. 6 av Îndată. 7 av Numaidecât. 8 av Pe loc. 9 av (Pop) Acum. 10 sn Timp foarte apropiat.

IMEDIAT, -Ă, imediați, -te, adv.. adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuși, acușica. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.

IMEDIAT adv. Fără întîrziere, numaidecît, îndată. Aș pleca imediat. Tata n-ar ști nimic. SAHIA, N. 22. Deocamdată nu cunoscu pe Ana, dar glasul și rîsul ei îl asigurară imediat că sub pălăria aceea mare era ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. ♦ (Adjectival) Care se situează la o distanță nemijlocită de ceva; care se produce în chip nemijlocit, fără întîrziere. Stau prinse în rame, acoperite cu sticlă, exemplare rare din ziarele care se scriau și se tipăreau în imediata apropiere a frontului. STANCU, U.R.S.S. 126. ◊ Sarcini imediate = sarcini care vin în primul rînd, a căror rezolvare este urgentă.

IMEDIAT adj. Care se produce fără întîrziere; nemijlocit. // adv. Neîntîrziat, numaidecît, îndată. [Pron. -di-at. / < fr. immédiat, cf. lat. t. immediatus].

IMEDIAT, -Ă I. adj. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (p. ext.) de primă urgență. II. adv. neîntârziat, numaidecât, îndată. (< fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)

IMEDIAT² ~tă (~ți, ~te) 1) Care precedă sau urmează fără intermediar (în spațiu sau în timp). Răspuns ~. 2) Care are loc fără nici o întârziere; neîntârziat. Ședință ~tă. [Sil. -di-at] /<lat. immediatus, fr. immédiate

imediat a. 1. care lucrează, care se produce fără mijlocirea cuiva; 2. care urmează sau precede nemijlocit: succesor imediat; 3. care se face numaidecât: plecare imediată. ║ adv. pe dată, la moment.

*imediát, -ă adj. (lat. immediatus, in-, ne, și *mediatus, care e la mijloc. V. mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin saŭ după altu: cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît, îndată: după asta a plecat imediat.

imediat¹ (desp. -di-at) adj. m., pl. imediați; f. imediată, pl. imediate

imediat (-di-at) adj. m., pl. imediați; f. imediată, pl. imediate

imediat adj. m. (sil. -di-at), pl. imediați; f. sg. imediată, pl. imediate

IMEDIAT adv., adj. 1. adv. v. acum. 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. v. curând. 4. adj., adv. v. prompt. 5. adj. v. nemijlocit.

IMEDIAT adv., adj. 1. adv. acum, îndată, numaidecît, (pop.) acuși, (înv. și reg.) așași, (înv.) așa. (~ să vii la mine!) 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 4. adj., adv. grabnic, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 5. adj. direct, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen: succesor ~.)

Imediat ≠ mediat