15 definiții pentru implicit
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPLICIT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.
IMPLICIT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
implicit, ~ă [At: COD. PEN. R.P.R. 544 / V: (înv) ~e / Pl: ~iți, ~e / E: fr implicite, lat implicitus] (Îoc explicit) 1 a Cuprins într-o afirmație fără a fi exprimat în mod formal. 2-3 av, a (În mod) subînțeles. 4-5 av, a (În mod) inductiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICIT, -Ă, impliciți, -te, adj. Care este cuprins în ceva fără a fi exprimat în mod formal, care se înțelege de la sine. ◊ (Adverbial) Humorul care se desprinde din aproape toate aceste producții populare face din ele un mijloc prețios de dezvoltare a limbajului la copil și, implicit, a gîndirii sale. L. ROM. 1953, nr. 2, 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICIT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICIT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPLICIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (în opoziție cu explicit) Care se cuprinde în mod virtual în ceva, fără a avea expresie formală; de la sine înțeles. [Sil. im-pli-] /<fr. implicite, lat. implicitus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
implicit a. și adv. coprins în cele zise, dar nu în termeni formali.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*implícit, -ă adj. (lat. implicitus îld. implicátus, part. d. implicare, a implica). Implicat, cuprins în vorbă, dar nu în terminĭ formalĭ: libertatea e condițiunea implicită a responsabilitățiĭ morale. Încredere implicită, încredere dată fără examin anterior. Voință implicită, care se manifestă maĭ mult pin fapte de cît pin vorbe. Propozițiune implicită, eliptică, exprimată pintr’un singur cuvînt, ca: Fie! Sărițĭ! Adv. În mod implicit: ideĭe conținută implicit într’alta. – Și implicít (după fr.). V. explicit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
implicite av vz implicit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
implicit adj. m., pl. impliciți; f. implicită, pl. implicite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
implicit adj. m., pl. impliciți; f. implicită, pl. implicite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
implicit adj. m., pl. impliciți; f. sg. implicită, pl. implicite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Implicit ≠ explicit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
IMPLICIT, -Ă adj. (cf. fr. implicite, it. implicito): în sintagma context implicit (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
IMPLICÍT, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și adverbial) Cuprins în ceva, inclus, însumat. ♦ De la sine înțeles. 2. (MAT.) Funcție i. = funcție care se exprimă printr-o ecuație, în care membrul întâi reprezintă o funcție (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constantă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
implicit, implicităadjectiv
- 1. Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: explicit
- Humorul care se desprinde din aproape toate aceste producții populare face din ele un mijloc prețios de dezvoltare a limbajului la copil și, implicit, a gîndirii sale. L. ROM. 1953, nr. 2, 53. DLRLC
-
etimologie:
- implicite DEX '09 DEX '98 DN
- implicitus DEX '09 DEX '98 MDN '00