incandescență sfs [At: PONI, F. 309 / Pl: ~țe / E: fr incandescence] 1 Stare a unui corp care, datorită temperaturii ridicate, emite lumină (și radiații infraroșii). 2 (Fig) Luminozitate intensă. 3 (Îs) Lampă cu ~ Lampă electrică în care lumina se produce prin încălzirea unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vidat.

INCANDESCENȚĂ s. f. Starea unui corp care emite lumină datorită temperaturii lui înalte. ◊ Lampă cu incandescență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii prin curent electric al unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid.

INCANDESCENȚĂ s.f. Stare a unui corp care răspîndește lumină din cauza temperaturii înalte la care se află. ◊ Lampă cu incandescență = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza].

INCANDESCENȚĂ s. f. stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată. ♦ lampă cu ~ = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence)

INCANDESCENȚĂ f. Stare a unui corp care emite lumină și radiații datorită temperaturii înalte. [G.-D. incandescenței] /<fr. incandescence

incandescență f. 1. starea corpului incandescent; 2. fig. excitare violentă.

*ĭncandescénță f., pl. e (d. incandescent, fr. -ence). Starea lucruluĭ incandescent. Fig. Mare aprindere a pasiunilor. Lampă cu ĭncandescență, lampă electrică în care lumina provine din incandescența unuĭ conductor ținut într’un spațiŭ vid și supt acțiunea unuĭ curent care-l străbate.

incandescență s. f., g.-d. art. incandescenței

incandescență s. f., g.-d. art. incandescenței

incandescență s. f., g.-d. art. incandescenței