14 definiții pentru incarnare
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnare s. f.] – V. incarna.
INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnare s. f.] – V. incarna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incarnare sf [At: DA ms / V: în~ / Pl: ~nări / E: incarna] 1 Întrupare. 2 Transformare în om Si: incarnație (2). 3 Concretizare. 4 Interpretare a unui rol într-o piesă. 5 Creștere a unei unghii în carne Si: incarnație (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a incarna și rezultatul ei; întrupare, personificare. – Variantă: încarnare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCARNARE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încarnare sf vz incarnare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCARNARE s.f. v. incarnare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!incarnare/încarnare s. f., g.-d. art. incarnării/încarnării; pl. incarnări/încarnări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incarnare s. f., g.-d. art. incarnării; pl. incarnări[1]
- Var. încarnare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!încarnare (întrupare) s. f., g.-d. art. încarnării; pl. încarnări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încarnare v. incarnare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCARNARE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3. v. personificare.[1]
- Var. încarnare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCARNARE s. 1. întrupare, (înv.) împelițare, încorporare, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. concretizare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 3. întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificație. (~ răului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INCARNÁRE (ÎNCARNARE) (< incarna) s. f. Doctrină creștină esențială, potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Trinității, s-a întrupat în Iisus Hristos, devenind astfel și Dumnezeu și Om, cele două naturi, divină și umană, îngemănate într-o unitate personală; a fost numită de tradiție uniune hipostatică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
incarnare, incarnărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: concretizare incarnație personificare întrupare
etimologie:
- incarna DEX '09 DEX '98 DN