INCITANT, -Ă, incitanți, -te, adj. Care incită, incitator; incitativ. – Din fr. incitant. modificată

incitant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr incitant] Care incită Si: incitator, (rar) incitativ.

INCITANT, -Ă, incitanți, -te, adj. Care incită, incitator; (rar) incitativ. – Din fr. incitant.

INCITANT, -Ă adj. care incită, care provoacă un viu interes; incitativ. (< fr. incitant)

incitant, -ă adj. Care incită, incitativ ◊ „[Luceafărul] publică un grupaj de versuri ale incitantului poet de limbă sârbă care este A.P.” Săpt. 16 III 84 p. 2. ◊ „Incitant, titlul [...] nu dezvăluie din primul moment acuitatea conținutului acestui amplu reportaj [...]” R.l. 16 I 85 p. 6; v. și Săpt. 13 I 84 p. 5 (din fr. incitant; DEX-S)

INCITANT ~tă (~ți, ~te) Care incită. /<fr. incitant

*incitánt, -ă adj. (lat. in-cítans, -ántis). Care incită. Med. Care dă putere, tonic: medicament incitant. S. n., pl. e. Un incitant.

incitant adj. m., pl. incitanți; f. incitantă, pl. incitante

*incitant adj. m., pl. incitanți; f. incitantă, pl. incitante

incitant adj. m., pl. incitanți; f. sg. incitantă, pl. incitante

INCITANT adj. 1. v. senzual. 2. v. stimulativ.

INCITANT adj. ațîțător, provocator, senzual, (rar) provocant. (Un surîs ~.)