incursiune sf [At: URECHE, ap. LET. I, ~/₃₁ / V: (rar) ~ie / Pl: ~ni / E: fr incursion, lat incursio, -onis] 1 (Mil) (Pătrundere sau) invazie de scurtă durată (urmată de retragere), pe un teritoriu străin sau în pozițiile inamicului. 2 Atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informații etc. 3 (Fig) Cercetare a unui subiect străin de preocupările obișnuite Si: divagare, excurs. 4 (Spt; pan) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului.

INCURSIUNE, incursiuni, s. f. 1. Năvălire de scurtă durată a unor forțe armate într-un teritoriu străin, în spațiul lui aerian sau în apele lui teritoriale; atac neașteptat cu scopul de a distruge obiective, de a lua trofee sau de a strînge informații. Incursiune aeriană. ▭ Hunii își continuă înaintarea spre apus, făcînd incursiuni și în Peninsula Balcanică. IST. R.P.R. 51. Regiuni... pustiite de incursiunile tătarilor. ODOBESCU, S. II 227. 2. Fig. Abordare a unui domeniu străin (mai ales în probleme de știință, literatură, artă). – Pronunțat: -si-u-.

INCURSIUNE s.f. 1. Pătrundere de scurtă durată a unor forțe armate într-un teritoriu sau într-un spațiu aerian străin; atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informații etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. (Fig.) Abordare a unui subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pron. -si-u-. / cf. fr. incursion, lat. incursio].

INCURSIUNE s. f. 1. pătrundere de scurtă durată a unor forțe armate printr-un teritoriu sau spațiu aerian străin; atac prin suprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, luare de prizonieri sau de informații etc. ◊ (sport) pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. (fig.) abordare a unui subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. (< fr. incursion, lat. incursio)

INCURSIUNE ~i f. 1) mil. Pătrundere prin surprindere și de scurtă durată a unor forțe armate străine pe teritoriul unui stat (cu scop de cercetare). 2) Abordare (momentană) a unui subiect străin temei tratate, preocupărilor obișnuite. [Sil. -si-u-] /<fr. incursion, lat. incursio, ~onis

incursiune f. 1. năvălirea dușmanilor în țara străină spre a o prăda; 2. fig. aplicarea spiritului la subiecte străine studiilor obișnuite.

*incursiúne f. (lat. in-cúrsio, -ónis. V. ex-cursiune). Invaziune de oamenĭ armațĭ: incursiunile Tătarilor în Moldova. Fig. Lucrare într’o știință diferită de aceĭa de care te ocupĭ de ordinar, ĭeșire din specialitate. – Și -úrsie.

incursie sf vz incursiune

incursiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. incursiunii; pl. incursiuni

incursiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. incursiunii; pl. incursiuni

incursiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. incursiunii; pl. incursiuni

incursiune (i-u)

incursiune.

incursie s.f. (înv.) năvălire, invazie, incursă, incursiune.