INDIAN², -Ă, indieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau indienilor (1), privitor la India ori la indieni; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.

indian², ~ă [At: UDRIȘTE NĂSTUREL, ap. GCR. I, 130/5 / P: ~di-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr indien] 1-2 smf, a (Persoană) originară din India. 3-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Indiei. 5-6 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Americii Si: amerindian. 7-8 a Care aparține (Indiei sau) populației acestei țări Si: (rar) indic (1-2), indienesc (1-2). 9-10 a Caracteristic (Indiei sau) populației ei Si: (rar) indic (3-4), indienesc (3-4). 11-12 a Referitor (la India sau) la populația ei Si: (rar) indic (5-6), indienesc (5-6). 13 a (Imp) Care aparține populației indigene a Americii. 14 a Referitor la populația indigenă a Americii. 15 a Caracteristic amerindienilor. 16 a (Îs) Limbi ~iene Grup de limbi indo-europene vorbite în India. 17 a (Îas) Limbi vorbite de amerindieni.

INDIAN², -Ă, indieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.

INDIAN², -Ă, indieni, -e, adj. Care aparține Indiei sau locuitorilor din India, care este din India. Poporul indian. Limba indiană. ♦ (Impropriu) Care face parte din populația indigenă a Americii. – Pronunțat: -di-an.

INDIAN², -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din India. 2. amerindian. II. adj. care aparține Indiei; indic; hindus (1). ♦ arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului. (< fr. indien)

INDIAN² ~ană (~eni, ~ene) 1) Care aparține Indiei sau populației ei; din India. 2) Care aparține uneia dintre populațiile băștinașe din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien

*Indián, -ă s. și adj. Om din India. Adj. Ĭndic.

INDIANĂ¹ f. mai ales art. Limba indienilor. /<fr. indien

!indian¹ (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. indieni (desp. -di-eni); adj. f., s. f. indiană, pl. indiene (dar: Oceanul Indian (desp. -ce-a-) s. propriu n. art.)

indian¹ (-di-an) adj. m., s. m., pl. indieni (-di-eni); adj. f. indiană, pl. indiene

indian adj. m., s. m. (sil. -di-an), pl. indieni (sil. -di-eni); f. sg. indiană, g.-d. art. indienei, pl. indiene

INDIAN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.

INDIAN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.

indian (indiană), adj. – Care face parte din populația Indiei. De la India (sec. XIX). – Der. indienesc, adj. (indian), sec. XVII, astăzi înv.; indic, adj. (indian); indian, s. m. (locuitor din India); indian, s. n. (țesătură de bumbac fină, pentru lenjerie); indiană, s. f. (prăjitură cu frișcă acoperită cu ciocolată); indiancă, s. f. (locuitoare din India); indienește, adv. (ca indienii).

INDIAN, -Ă adj. (< fr. indien): în sintagma limbă indiană (v.).

INDIANĂ s. f. (< fr. indian): nume generic pentru un mare număr de idiomuri aparținând unei mari familii indo-europene, vorbite în India, Ceylon, Pakistan, Birmania și Peninsula Indochina. Acest grup de limbi este prezentat adesea cu cel iranian sub numele de limbi indo-iraniene sau de limbi ariene. Limbile indiene sunt atestate în trei faze ale evoluției lor: indiana veche (cunoscută sub două forme diferite: vedica și sanscrita); indiana medie (reprezentată prin limbi comune, populare, dezvoltate paralel, denumite prākrit, bazate parțial pe limba vorbită și pe sanscrita clasică și folosite în literatura lirică și dramatică, alături de sanscrită, și prin limbi religioase, dintre care celebră este pāli); indiana modernă (formată în jurul anului 1000 e. n. și reprezentată prin mai multe grupuri de limbi, între care se detașează grupul central, din care face parte limba hindi, devenită limba de stat a Indiei). I. folosește sistemul de scriere alfabetică literală (care notează fonemele).

INDIÁN¹, -Ă (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Indiei. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei. ◊ Arta i. = arat care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului al IV-lea î. Hr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și brahmanismului. Cunoaște mai multe perioade în evoluția sa. Cele mai vechi vestigii de arhitectură sunt cele rupestre (sanctuare, mănăstiri). Din sec. 4 î. Hr. apar construcții în lemn, cărămidă și piatră, ale căror proporții cresc mereu în secolele următoare, decorația devenind din ce în ce mai abundentă. Legate de arhitectură, se dezvoltă sculptura (reliefuri narative, de ex. la Gandhara, sec. 2-4; Ajanta, Ellora, sec. 6-8) și pictura murală, care atinge apogeul la Ajanta. Importante sunt și sculpturile în ronde-bosse reprezentând zeități (Buddha, Șiva) de o mare puritate a formelor, pline de grație, armonie și virtuozitate în redarea mișcării. Alături de artele decorative, cultivate în toate epocile, în sec. 16-18 cunoaște o mare înflorire miniatura (Școala din Bengal, sec. 12-19, Școala mongolă, sec. 17). Astăzi, a.i. se dezvoltă atât în sensul vechilor tradiții locale, cât și al asimilării celor mai noi tendințe ale artei moderne a sec. 20.

INDIAN, OCEANUL ~ v. Oceanul Indian.

OCEANUL INDIAN, ocean cuprins între Africa (la V), Asia (la N și NE), Australia (la E) și Antarctica (la S), care comunică larg cu Oc. Atlantic, în zona de S a Capului Bunei Speranțe, și cu Oc. Pacific prin intermediul strâmtorilor și al mărilor din Arh. Malaez și prin zona de la S de Tasmania; 73,4 mil. km² (74,9 mil. km², cu mările mărginașe – al treilea ca mărime, după Oc. Pacific și Atlantic). Ad. max.: 7.450 m (fosa Java). Ad. medie: 3.897 m. În partea centrală a fundului oceanului se află un lanț muntos submarin, care se prelungește spre S cu câteva ramificații. În V se află ins. Madagascar, iar în N ins. Ceylon. În cadrul O.I. se află arhipelagul Andaman și Nicobar, Lakshadweep, Maldive, Mscarene, Seychelles ș.a. Mările mărginașe, sunt: Marea Roșie, Marea Arabiei, Marea Andaman, Marea Timor. Golfuri: Aden, Oman, Persic, Bengal. Salinitate medie: 33-36,5‰. În N sunt curenți marini determinați de musoni, iar în S se formează un curent alizeic cu două ramuri: al Mozambicului și al Madagascarului. Prin O.I. trec importante linii de navigație maritimă care leagă Europa de Asia de S, SE și E, cu Australia și Africa de E.

PLECTRANTHUS L’Herit., URZICĂ INDIANĂ, fam, Labiatae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, cca 12 specii, erbacee, mai rar lemnoase, cca 1 m înălțime, aromatice. Frunze verzi, dințate, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, albastre, puternic mirositoare, apar la sfîrșitul verii, caliciu campanulat cu lacinii, corolă cu tub cilindric, limbul bilabiat, 4 stamine dintre care 2 mai lungi, ovar superior format din 2 carpele divizate fiecare în 2 loji false, uniloculare și uniovulate. Fruct format din 4 nucule închise în caliciu.