indicare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: indica] 1-2 Punere în evidență a cuiva sau a ceva (cu degetul sau) cu ajutorul unui indicator Si: indicat¹ (1-2), indicație (1-2). 3 Semnalare. 4 Anunțare. 5 Desemnare. 6 Aducere la cunoștință Si: indicat¹ (5). 7 Recomandare a unui tratament Si: indicat¹ (6), indicație (7). 8 Prescriere a unui medicament Si: indicat¹ (7), indicație (8).

INDICARE, indicări, s. f. Acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare. Indicarea autorilor și operelor folosite într-o lucrare științifică.

INDICARE s.f. Acțiunea de a indica; arătare, semnalare; recomandare. [< indica].

indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări

indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări

indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări

OFIȚER CU DIRIJAREA AVIAȚIEI ȘI INDICAREA OBIECTIVELOR ofițer de aviație trimis în dispozitivul de luptă al unităților mecanizate din primul eșalon, înzestrat cu mijloace de transmitere sol-aer, în scopul dirijării aviației de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmează a fi nimicite, indicându-le și ușurând descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al stației de radiolocație, la dispoziția ofițerului, sau prin precedarea formației de avioane de către un avion de cercetare, dirijat prin radiolocație la obiectiv de ofițerul cu dirijarea pe baza indicațiilor din hărțile de lucru ale statelor majore ale unităților mecanizate.

INDICARE s. 1. v. trasare. 2. v. prescriere. 3. v. semnalare. 4. menționare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. arătare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

INDICARE s. 1. arătare, trasare. (~ căii de urmat.) 2. prescriere, recomandare. (~ unui tratament.) 3. amintire, citare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 4. menționare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. arătare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)