indiscret, ~ă [At: STAMATI / Pl: ~eți, ~e / E: lat indiscretus, it indiscreto, ger indiskret] 1-2 smf, a (Persoană) care se amestecă în mod nedelicat în problemele altora. 3-4 smf, a (Persoană) care încearcă să surprindă lucruri intime. 5 a (D. privire) Care încearcă să surprindă lucruri intime. 6-7 smf, a (Om) curios. 8-9 smf, a (Om) lipsit de tact la vorbă sau în ceea ce privește relațiile cu semenii.

INDISCRET, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care se introduce în mod nedelicat în secretele cuiva, împărtășindu-le apoi altora, care este lipsit de rezervă în raporturile cu oamenii. N-aș vrea să fiu indiscret. ALECSANDRI, T. I 396.

INDISCRET, -Ă adj. Care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva; lipsă de delicatețe, de rezervă în legăturile sale cu oamenii. [Cf. fr. indiscret].

INDISCRET, -Ă adj. care destăinuie fapte secrete. ◊ care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva. (< fr. indiscret, lat. indiscretus)

INDISCRET ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este discret; fără discreție. 2) Care vădește lipsă de discreție. [Sil. -dis-cret] /<fr. indiscret, lat. indiscretus

indiscret a. 1. lipsit de discrețiune: priviri, vorbe indiscrete; 2. care nu știe să ție un secret: copil indiscret. ║ m. cel ce are indiscrețiune.

*indiscrét, -ă adj. (fr. indiscret, d. lat. indiscretus, nedistinct, confuz). Care nu e discret, care n’are rezervă în întrebărĭ saŭ uĭtăturĭ: întrebare, privire indiscretă. Care nu păstrează secretu: om indiscret. Adv. În mod indiscret.

indiscret adj. m., pl. indiscreți; f. indiscretă, pl. indiscrete

indiscret adj. m., pl. indiscreți; f. indiscretă, pl. indiscrete

indiscret adj. m. discret

INDISCRET adj. curios. (O privire ~.)

INDISCRET adj. curios. (O privire ~.)

Indiscret ≠ discret