inegal, ~ă a, av [At: MAIORESCU, D. IV, 68 / Pl: ~i, ~e / E: fr inégal] 1-2 (Într-un mod) care nu este egal Si: neegal. 3-4 (Într-un mod) care nu este la fel. 5-6 (Într-un mod) care vădește o lipsă de echilibru între forțe, valori etc. 7-8 (În mod) schimbător. 9-10 (D. un teren) (În mod) accidentat.

INEGAL, -Ă, inegali, -e, adj. Care nu e egal, care nu e la fel (cu altceva sau cu sine însuși considerat în alt moment). Aceste considerațiuni se răsfrîng neapărat în proporțiuni inegale asupra autorilor puși la concurs. ODOBESCU, S. II 371. ♦ Care vădește o inegalitate, o lipsă de echilibru între forțe, puteri, valori. O luptă inegală, născută dintr-o neînțelegere a unor șefi, începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. ♦ Schimbător, nestabil. Caracter inegal.

INEGAL, -Ă adj. Care nu este egal, care nu este identic; lipsit de egalitate. ♦ Schimbător; neuniform; neconstant. [Cf. fr. inégal].

INEGAL, -Ă adj. care nu este egal, identic; lipsit de egalitate. ◊ schimbător; neuniform; inconstant. (< fr. inégal)

INEGAL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este egal (ca dimensiune, cantitate, valoare etc.); diferit. 2) Care nu este uniform, neted; neuniform. 3) Care nu este stabil; nestabil; neregulat. /<fr. inégal

inegal a. 1. care nu e egal (sub raportul dimensiunilor, duratei sau forței), nepotrivit; 2. care nu e plan: teren inegal; 3. neregulat: mersul inegal al pendulei; 4. care nu e totdauna acelaș: caracter inegal.

*inegál, -ă adj. (fr. inegal, d. lat. in-aequalis). Care nu e egal: liniĭ inegale). Nepotrivit: etățĭ inegale. Aspru, zbîrlit, zgrunțuros, accidentat: teren inegal. Iregular: mișcare inegală. Fig. Care nu-ĭ tot-de-a-una același, schimbăcĭos, bizar: caracter inegal. Adv. În mod inegal: membre inegal dezvoltate.

inegal (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inegali; f. inegală, pl. inegale

inegal (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inegali; f. inegală, pl. inegale

inegal adj. m. (sil. mf. in-) egal

NEC PLURIBUS IMPAR (lat.) nu inegal mai multor (aștri) – Deviză (cu sensul de „superior”, „fără pereche”) înscrisă pe emblema regală al lui Ludovic al XIV-lea, care reprezenta un soare luminînd întregul Glob. Chintesență a orgoliului nemăsurat.

INEGAL adj. 1. neegal. (De lungimi ~.) 2. disproporționat. (Lupta devine ~.)

INEGAL adj. 1. neegal. (De lungimi ~.) 2. disproporționat. (Lupta devine ~.)

Inegal ≠ egal

Nec pluribus impar (lat. „Nu-i egal mai multora”) – în înțelesul de „superior tuturora”, „fără pereche”. A fost deviza lui Ludovic al XIV-lea, supranumit „regele-soare”. El își alesese ca emblemă un soare care, prin razele lui, răspîndea cuvintele de mai sus deasupra globului pămîntesc. Ministrul său Louvois explica deviza prin: „Singur împotriva tuturor”. În Memoriile sale, Ludovic al XIV-lea îi dă însă altă interpretare: „Voi ajunge să strălucesc și deasupra altor lumi”, în sensul că el se considera deasupra tuturor oamenilor. E o expresie care se folosește ca o culme a trufiei, a orgoliului. IST.