infidel, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat infidelis, fr infidèle] 1 Care nu este fidel Si: necredincios. 2 (Spc; d. soți) Care are relații amoroase în afara căsătoriei. 3 Nestatornic. 4 Care-și încalcă angajamentele față de cineva. 5 Inexact. 6-7 Care (nu exprimă sau) nu respectă adevărul, realitatea. 8 (Liv; d. memorie) Care nu poate reține nimic cu exactitate. 9-10 (Îs) Traducere ~ Traducere (incorectă sau) literară.

INFIDEL, -Ă, infideli, -e, adj. (Franțuzism) 1. (Despre persoane) Nestatornic în dragoste sau în prietenie, care înșală buna-credință, care își calcă angajamentele față de cineva; (despre soți) care încalcă credința conjugală, necredincios. 2. (Despre memorie) Care nu (mai) funcționează bine.3. (În expr.) Traducere infidelă = traducere care nu respectă originalul, incorectă, inexactă.

INFIDEL, -Ă adj. 1. Necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste, în prietenie); (spec.; despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (Despre memorie) Pe care nu se poate conta, bizui; slab, defectuos. ◊ Traducere infidelă = traducere incorectă, inexactă. [Cf. fr. infidèle, lat. infidelis].

INFIDEL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis)

INFIDEL ~ă (~i,~e) 1) Care nu este fidel (în dragoste, sentimente); necredincios. 2) Care nu redă sau nu exprimă fidel adevărul, realitatea; inexact. /<fr. infidele, lat. infidelis

infidel a. 1. necredincios: cassier infidel; 2. puțin sigur: memorie infidelă; 3. lipsit de exactitate: traducere infidelă. ║ m. necreștin; a converti pe infideli.

*infidél, -ă adj. (lat. in-fidélis). Necredincĭos, fără fidelitate: casier infidel. Nesigur: memorie infidelă. Inexact: traducere infidelă. Subst. Care n’are adevărata religiune: a-ĭ converti pe infidelĭ. Adv. În mod infidel.

infidel adj. m., pl. infideli; f. infidelă, pl. infidele

infidel adj. m., pl. infideli; f. infidelă, pl. infidele

infidel adj. m., pl. infideli; f. sg. infidelă, pl. infidele

INFIDEL adj. 1. v. adulter. 2. v. inexact.

INFIDEL adj. adulter, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.)

Infidel ≠ credincios, devotat, fidel