inflamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: inflama] 1 (Med) Suferire a unei inflamații (1) de către un organ sau țesut. 2 Aprindere și ardere rapidă a unui element chimic, a unui material etc.

INFLAMARE, inflamări, s. f. Acțiunea de a se inflama și rezultatul ei; inflamație.

INFLAMARE s.f. Faptul de a inflama; inflamație. [< inflama].

*inflamațiúne f. (lat. inflammátio, -ónis). Acțiunea de saŭ de a se inflama. Rezultatu eĭ. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă și ferbinte produsă de îngrămădirea sîngeluĭ (la o bubă orĭ la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbĭ și să se vindece. (Meningita, pneŭmonia, gastrita sînt inflamațiunĭ interne). – Și -áție.

inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări

inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări

inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări

INFLAMARE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. v. tumefiere.

INFLAMARE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ unui țesut.)