INFORMATOR, -OARE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. S. m. și f. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. 3. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

informator, ~oare a [At: HASDEU, I. C. 184 / Pl: ~i, ~oare / E: fr informateur] 1 Persoană care dă relații exacte. 2 Autor de la care culegem informații. 3 (Jur) Persoană chemată în fața instanței numai spre a da informații, nu și pentru a depune mărturie. 4 Spion.

INFORMATOR, -OARE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

INFORMATOR, -OARE, informatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sau aduce informații. Informatorul poliției se sculase de pe bancă și o zbughise din sală. PAS, Z. IV 254. ◊ (Adjectival) Agent informator.

INFORMATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].

INFORMATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)

informator, -oare s. m. f. 1995 Persoană care oferea informații Securității v. turnător (din informa + -tor; DEX – alt sens)

INFORMATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care culege și furnizează informații. /<fr. informateur

informator m. cel ce dă sau culege informațiuni.

*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.

informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoare

informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoare

informator adj. m., s. m., pl. informatori; f. sg. și pl. informatoare

INFORMATOR s. 1. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.) 2. (POL.) (fam.) ciripitor. (~ al securității.)

INFORMATOR s. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.)

INFORMATOR (SUBIECT) s. m. (cf. fr. informateur): persoană care posedă o anumită competență lingvistică și o anumită intuiție care-i permite să furnizeze anchetatorului date despre graiul studiat. Alegerea i. este decisivă pentru culegerea unor date reale și reprezentative despre graiul respectiv. Calitățile i. (inteligență, dicție și audiție excelente, sociabilitate, cunoaștere a graiului și a realităților etnografice, sociale, economice și folclorice ale regiunii etc.), ca și ale anchetatorului, trebuie să asigure un context favorabil desfășurării cercetării dialectale. Se poate folosi un singur sau mai mulți i. (dintre aceștia unul este de bază, principal). I. unic oferă anchetatorului date certe.

INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.