opțiuni
  • info

12 definiții pentru infractor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

infractor, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr infracteur] Persoană care a comis o infracțiune.

INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite o infracțiune. Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145.

INFRACTOR, -OARE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].

INFRACTOR, -OARE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)

INFRACTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care a comis o infracțiune; delincvent. [Sil. in-frac-] /<fr. infracteur, lat. infractor, ~oris

*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infractor s. m., pl. infractori

infractor s. m., pl. infractori

infractor s. m., pl. infractori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFRACTOR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)

INFRACTOR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ a fost condamnat.)

Intrare: infractor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infractor
  • infractorul
  • infractoru‑
plural
  • infractori
  • infractorii
genitiv-dativ singular
  • infractor
  • infractorului
plural
  • infractori
  • infractorilor
vocativ singular
  • infractorule
plural
  • infractorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infractor, infractorisubstantiv masculin
infractoare, infractoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a comis o infracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: delincvent făptaș făptuitor răufăcător
    • format_quote Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.