ingerință sf [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379/15 / V: ~ren~ / Pl: ~țe / E: fr ingérence] 1-3 Amestec (nedorit,) (ilegal sau) forțat în viața unei persoane, a unui stat etc. Cf intervenție.

INGERINȚĂ, ingerințe, s. f. Intervenție, amestec forțat în treburile unei persoane sau în viața unui stat, abuz tinzînd la știrbirea libertății și independenței de acțiune și la impunerea arbitrară a unui anumit punct de vedere (adesea cu scopul de a realiza un oarecare profit).

INGERINȚĂ s.f. (Rar) Intervenție, amestec nedorit, forțat în viața unei persoane, a unui stat etc. [Cf. fr. ingérence].

INGERINȚĂ s. f. intervenție, amestec nedorit în viața unei persoane, a unui stat. (< fr. ingérence)

INGERINȚĂ ~e f. Amestec ilegal, nejustificat (în treburile altei persoane, altei țări etc.); imixtiune. /<fr. ingérence

ingerință f. intervenire, amestec (mai ales în alegeri).

ingerență sf vz ingerință

*ingerénță f., pl. e (fr. ingérence, d. lat. ingerens, -éntis, part. prez. d. ingérere. V. inger). Acțiunea de a te ingera, maĭ ales de a te amesteca pintre alegătorĭ făcîndu-ĭ să voteze cum vreĭ tu: a face ingerențe la (saŭ în) alegerĭ.

ingerință (amestec) s. f., g.-d. art. ingerinței; pl. ingerințe

ingerință (amestec) s. f., g.-d. art. ingerinței; pl. ingerințe

ingerință s. f., g.-d. art. ingerinței; pl. ingerințe

ingerință, -țe.

INGERINȚĂ s. v. imixtiune.

INGERINȚĂ s. amestec, imixtiune, intervenție. (~ în treburile altui stat.)