8 definiții pentru insinuat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
insinuat, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 324 / E: insinua] 1 (D. aluzii, idei calomnioase, răutăcioase) Strecurat cu dibăcie. 2 Care a pătruns undeva pe nesimțite.
însinua v vz insinua
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INSINUA, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. și refl. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INSINUA vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE INSINUA mă ~ez intranz. A pătrunde cu abilitate și pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A INSINUA ~ez tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
insinua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuez, 3 sg. și pl. insinuează, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. insinueze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INSINUA vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
insinua, insinuezverb
- 1. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vrei să insinuezi că eu aș fi pricina stării dumnitale de tulburare? SADOVEANU, N. F. 43. DLRLC
- Ce a insinuat prostănacul de Tudose, cînd a auzit că domnișoara Sevastița se mărită cu un tînăr de viitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n 42. DLRLC
- Nu pot avea pretențioasa speranță de a vă însinui... aceleași credințe ce eu am cîștigat prin lungi studii și investigațiuni. ODOBESCU, S. II 240. DLRLC
-
- 2. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Simți atunce tristeța insinuindu-se în pieptu-ți. NEGRUZZI, S. I 243. DLRLC
-
etimologie:
- insinuer DEX '09 DEX '98 DN
- insinuare DEX '09 DEX '98 DN