18 definiții pentru instigație
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSTIGAȚIE, instigații, s. f. (Rar) Instigare. [Var.: instigațiune s. f.] – Din fr. instigation, lat. instigatio, -onis.
instigație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat instigatio, -onis, fr instigation] (Rar) Incitare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTIGAȚIE, instigații, s. f. Instigare. [Var.: instigațiune s. f.] – Din fr. instigation, lat. instigatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INSTIGAȚIE, instigații, s. f. Instigare. Instigații criminale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTIGAȚIE s.f. Îndemn la violență; ațîțare, instigare. [Gen. -iei, var. instigațiune s.f. / cf. fr. instigation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTIGAȚIE s. f. instigare. (< fr. instigation, lat. instigatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INSTIGAȚIE ~i f. 1) v. A INSTIGA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; incitare; pornire; provocație. /<fr. instigation, lat. instigatio, ~onis[1]
- Var. instigațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INSTIGAȚIUNE s. f. v. instigație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INSTIGAȚIUNE s. f. v. instigație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
instigațiune sf vz instigație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTIGAȚIUNE s.f. v. instigație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
instigați(un)e f. îmboldire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*instigațiúne f. (lat. instigátio, -ónis). Îndemn la revoltă. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
instigație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. instigația (desp. -ți-a), g.-d. art. instigației; pl. instigații, art. instigațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
instigație (rar) (-ți-e) s. f., art. instigația (-ți-a), g.-d. art. instigației; pl. instigații, art. instigațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
instigație s. f. (sil. -ți-e), art. instigația (sil. -ți-a), g.-d. art. instigației; pl. instigații, art. instigațiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var. instigațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
instigație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INSTIGAȚIE s. v. instigare.[1]
- Var. instigațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INSTIGAȚIE s. ațîțare, incitare, instigare, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
instigație, instigațiisubstantiv feminin
- 1. Îndemn la violență. DEX '09 DLRLC DNsinonime: ațâțare incitare instigare pornire provocație
- Instigații criminale. DLRLC
-
etimologie:
- instigation DEX '09 DN
- instigatio, -onis DEX '09 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.