opțiuni
  • info

14 definiții pentru instigator (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTIGATOR, -OARE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

INSTIGATOR, -OARE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

instigator, ~oare smf, a [At: GHICA, S. 133 / V: (înv) ~găt~ / A: (rar) ~gat~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat instigator, fr instigateur] 1-2 (Persoană) care instigă.

INSTIGATOR, -OARE, instigatori, -oare, s. m. și f. Persoană care instigă. Muncitorii luau ei înșiși inițiativa de a dejuca pe Mălai și ceilalți instigatori. CĂLUGĂRU, O. P. 181.

INSTIGATOR, -OARE adj., s.m. și f. Cel care instigă; ațîțător. [Cf. fr. instigateur].

INSTIGATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator)

INSTIGATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care instigă; om care îndeamnă la acțiuni dușmănoase; ațâțător; incitator; incendiator; provocator. /<fr. instigateur, lat. instigator, ~oris

instigator m. cel ce împinge la ceva rău.

*instigatór, -oáre d. (lat. instigator). Care instigă.

instigător, ~oare smf, a vz instigator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instigator adj. m., s. m., pl. instigatori; adj. f., s. f. sg. și pl. instigatoare

instigator adj. m., s. m., pl. instigatori; adj. f., s. f. sg. și pl. instigatoare

instigator adj. m., s. m., pl. instigatori; f. sg. și pl. instigatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTIGATOR s., adj. agitator, ațâțător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

INSTIGATOR s., adj. agitator, ațîțător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

Intrare: instigator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instigator
  • instigatorul
  • instigatoru‑
plural
  • instigatori
  • instigatorii
genitiv-dativ singular
  • instigator
  • instigatorului
plural
  • instigatori
  • instigatorilor
vocativ singular
  • instigatorule
plural
  • instigatorilor
instigător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instigator, instigatorisubstantiv masculin
instigatoare, instigatoaresubstantiv feminin
instigator, instigatoareadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.