13 definiții pentru interdependență
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERDEPENDENȚĂ, interdependențe, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.
interdependență sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 9/6 / Pl: ~țe / E: fr interdépendance] 1-2 (Legătură și) condiționare reciprocă între lucruri, procese, fenomene etc Si: intercondiționare (1-2). 3 Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale gândirii sau ale societății.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERDEPENDENȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTERDEPENDENȚĂ s. f. Dependență reciprocă între acțiuni, fenomene etc. Între cele două forme ale mișcării există o interdependență dialectică. Evoluția pregătește revoluția, iar revoluția desăvîrșește evoluția. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERDEPENDENȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERDEPENDENȚĂ s. f. legătură și condiționare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiționare. (< fr. interdépendance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTERDEPENDENȚĂ f. Dependență reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelație; corespondență. [G.-D. interdependenței] /<fr. interdépendance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interdependență s. f., g.-d. art. interdependenței; pl. interdependențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interdependență s. f., g.-d. art. interdependenței, pl. interdependențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interdependență s. f., g.-d. art. interdependenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTERDEPENDENȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTERDEPENDENȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INTERDEPENDENȚĂ s. f. (cf. fr. interdépendance): v. intercondiționare.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
interdependență, interdependențesubstantiv feminin
- 1. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: corelație corespondență intercondiționare
- Între cele două forme ale mișcării există o interdependență dialectică. Evoluția pregătește revoluția, iar revoluția desăvîrșește evoluția. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6. DLRLC
- 1.1. Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- interdépendance DEX '09 DEX '98 DN