internațională sfs [At: DA ms / P: ~ți-o~ / E: fr internaționale] 1 Asociație a partidelor și organizațiilor muncitorilor din mai multe țări. 2 Competiție sportivă internațională (3).

INTERNAȚIONALĂ, internaționale, s. f. Asociație din trecut a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă. Internaționala I (1864-1872) a pus bazele unei organizații internaționale muncitorești, menită să-i pregătească pe muncitori în vederea asaltului revoluționar împotriva capitalului. LENIN, O. A. II 467. Primul congres al partidelor comuniste din diferite țări, întrunit la Moscova în martie 1919, fondă, din inițiativa lui Lenin și a bolșevicilor, Internaționala [a III-a] comunistă. IST. P.C.(b) 338. În loc să adopte o tactică de luptă împotriva războiului imperialist, partidele social-democrate din Internaționala a II-a au renunțat la internaționalismul proletar, trecînd de partea propriilor guverne imperialiste și a propriei burghezii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 12. – Pronunțat: -ți-o-.

INTERNAȚIONALĂ s.f. 1. (În trecut) Asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă. 2. Competiție sportivă internațională. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. internationale, it. internazionale].

INTERNAȚIONALĂ ~e f. Echipă reprezentativă a unei țări, care participă la întrecerile sportive între diferite state. [Sil. -ți-o-] /<fr., germ. international

INTERNAȚIONAL, -Ă I. adj. 1. care se petrece între națiuni. ◊ referitor la raporturile dintre națiuni. 2. care privește toate națiunile; de importanță mondială. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale. III. s. f. 1. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă. 2. competiție sportivă internațională. (< fr. international)

*internaționál, -ă adj. (inter- și național. Cuv. întrebuințat întîĭa oară de filosofu Englez Bentham la sfîrșitu secoluluĭ 18). Dintre națiunĭ saŭ maĭ exact, dintre state: arbitraj, mandat poștal internațional. Dreptu internațional, dreptul ginților, care regulează relațiunile dintre state. S. f. O asociațiune de meseriașĭ socialiștĭ cu tendențe anarhiste întemeĭată la Londra la 1881 și care are de scop unirea tuturor meseriașilor lumiĭ. Cîntecu acestor socialiștĭ orĭ comuniștĭ.

!Internaționala (imn) (-ți-o-) s. propriu f., g.-d. Internaționalei

internaționala (asociație, imn) s. f. art. (sil. -ți-o-), g.-d. art. internaționalei; (asociații) pl. internaționale

„Internaționala”, imn revoluționar al muncitorilor din întreaga lume, compus de Pierre Degeyter, în 1888, pe versurile poetului comunard Eugène Pottier (1816-1888). A devenit imn (2) de stat al Uniunii Sovietice pînă la crearea noului imn, redevenit imn al Federației Ruse. Este, de asemenea, imnul partidelor comuniste.

INTERNAȚIONALA, cântec revoluționar pe versurile unui poem de Eugène Pottier (1871), a cărui muzică aparține lui Pierre Degeyter (1888). Imnul de stat al U.R.S.S. între 1917 și 1944, precum și imnul partidelor socialiste și comuniste.

INTERNAȚIONALA I (Asociația Internațională a Muncitorilor), prima organizație internațională a proletariatului, creată și condusă de K. Marx și Fr. Engels. Înființată la Londra, în 1864, a activat până în 1876, când s-a autodizolvat.

INTERNAȚIONALA II, uniune internațională a partidelor socialiste și social-democrate europene, fundată la Paris, în 1889, cu participarea lui Fr. Engels. La începutul Primului Război Mondial și-a încetat activitatea. În 1919, a reapărut sub numele de internaționala de la Berna, iar în 1923 a fuzionat cu Internaționala II 1/2 (înființată în 1921, la Viena), punându-se bazele Internaționalei Socialiste Muncitorești (cu sediul la Hamburg). Dizolvată în 1939, a fost reconstituită în 1951 sub denumirea de Internaționala Socialistă (cu sediul la Frankfurt am Main și, ulterior, la Londra).

INTERNAȚIONALA III COMUNISTĂ (Comintern), organizație internațională grupând partidele comuniste, cu sediul la Moscova, creată în 1919, din inițiativa lui V.I. Lenin. Condusă din 1926 de Stalin, care a desființat-o în 1943.