opțiuni
  • info

17 definiții pentru intersecție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERSECȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.

INTERSECȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.

intersecție sf [At: MELIK, G. 161 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr intersection] 1 Loc unde se încrucișează două drumuri Si: întretăiere. 2 (Gmt) Punct comun a două drepte. 3 (Gmt) Mulțime a punctelor comune a două suprafețe sau a două volume. 4 (Mat) Totalitate a elementelor comune a două mulțimi. corectat(ă)

INTERSECȚIE, intersecții, s. f. Locul sau punctul unde două corpuri, linii sau suprafețe se întretaie; întretăiere. Intersecția a două planuri este o linie dreaptă. ▭ S-au imobilizat la intersecția bulevardelor aceleași automobile. C. PETRESCU, C. V. 280.

INTERSECȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întîlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].

INTERSECȚIE s. f. 1. încrucișare de drumuri publice; întretăiere. 2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. ◊ operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date. (< fr. intersection, lat. intersectio)

INTERSECȚIE ~i f. Loc de întâlnire a două suprafețe, drumuri, linii; întretăiere; încrucișare. [G.-D. intersecției; Sil. -ți-e] /<fr. intersection, lat. intersectio, ~onis

intersecțiune sf vz intersecție

INTERSECȚIUNE s.f. v. intersecție.

intersecți(un)e f. punctul unde liniile sau suprafețele se întretaie.

*intersecțiúne f. (lat. inter-séctio, -ónis. V. secțiune). Geom. Punctu unde doŭă liniĭ, doŭă planurĭ, doŭă solide se taĭe. – Și -écție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intersecție (desp. -ți-e) s. f., art. intersecția (desp. -ți-a), g.-d. art. intersecției; pl. intersecții, art. intersecțiile (desp. -ți-i-)

intersecție (-ți-e) s. f., art. intersecția (-ți-a), g.-d. art. intersecției; pl. intersecții, art. intersecțiile (-ți-i-)

intersecție s. f., pl. intersecții

intersecție

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERSECȚIE s. v. răspântie.

INTERSECȚIE s. încrucișare, întretăiere, răscruce, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (~ a unui drum.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ieși la intersecție expr. a avea o întîlnire.

Intrare: intersecție
intersecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intersecție
  • intersecția
plural
  • intersecții
  • intersecțiile
genitiv-dativ singular
  • intersecții
  • intersecției
plural
  • intersecții
  • intersecțiilor
vocativ singular —
plural —
intersecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intersecțiune
  • intersecțiunea
plural
  • intersecțiuni
  • intersecțiunile
genitiv-dativ singular
  • intersecțiuni
  • intersecțiunii
plural
  • intersecțiuni
  • intersecțiunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intersecție, intersecțiisubstantiv feminin

  • 1. Loc unde se încrucișează două drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cruce furca-drumului răscruce răspântie încrucișare întretăiere
    • format_quote S-au imobilizat la intersecția bulevardelor aceleași automobile. C. PETRESCU, C. V. 280. DLRLC
    • 1.1. Locul sau punctul unde două corpuri, linii sau suprafețe se întretaie. DLRLC
      sinonime: întretăiere
      • format_quote Intersecția a două planuri este o linie dreaptă. DLRLC
  • 2. matematică Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.