opțiuni
  • info

7 definiții pentru intrigare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intrigare sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: intriga] 1 Trezire a suspiciunii, curiozității, neliniștii cuiva. 2 (Rar) Plăsmuire de intrigi.

INTRIGA, intrig, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

INTRIGA vb. I. 1. tr. A neliniști, a stîrni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intrig și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].

A INTRIGA intrig 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intriga vb., ind. prez. 1 sg. intrig, 3 sg. intrigă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTRIGA vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

INTRIGA vb. v. îngrijora.

Intrare: intrigare
intrigare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigare
  • intrigarea
plural
  • intrigări
  • intrigările
genitiv-dativ singular
  • intrigări
  • intrigării
plural
  • intrigări
  • intrigărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intriga, intrigverb

  • 1. tranzitiv unipersonal A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: contraria neliniști îngrijora
    • format_quote Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. DLRLC
    • format_quote Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. DLRLC
  • 2. intranzitiv învechit A face sau a băga intrigi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: complota conjura conspira unelti
    • format_quote Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
    • format_quote [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. BĂLCESCU, O. I 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.