7 definiții pentru intrigare
Explicative DEX
intrigare sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: intriga] 1 Trezire a suspiciunii, curiozității, neliniștii cuiva. 2 (Rar) Plăsmuire de intrigi.
INTRIGA, intrig, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
INTRIGA vb. I. 1. tr. A neliniști, a stîrni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intrig și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
A INTRIGA intrig 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
intriga vb., ind. prez. 1 sg. intrig, 3 sg. intrigă
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
INTRIGA vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
INTRIGA vb. v. îngrijora.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    infinitiv lung (IL113)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  intriga, intrigverb  
 -  1. A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
-  Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. DLRLC
 -  Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. DLRLC
 
 -  
 -  
-  Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
 -  [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. BĂLCESCU, O. I 185. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  intriguer DEX '09 DEX '98 DN
 -  intrigare DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.