INVIOLABIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal apărat de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

inviolabil, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 246 / Pl: ~i, ~e / E: fr inviolable, lat inviolabilis] 1 Care nu poate fi încălcat. 2 (Jur) Care se află legal la adăpost de orice urmărire, atingere sau pedepsire.

INVIOLABIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

INVIOLABIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, de care nu te poți atinge; care nu poate fi urmărit sau pedepsit decît pe baza unei dispoziții speciale. (Ironic) Cine... știa animozitatea dintre cei doi stîlpi ai partidului conservator trebuia să prevază ruptura, ca inevitabilă și foarte apropiată, încă de la prezentarea contraproiectelor, «sacre, inviolabile și nediscutabile». CARAGIALE, O. VII 246. – Pronunțat: -vi-o-.

INVIOLABIL, -Ă adj. De neviolat; care nu poate fi încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].

INVIOLABIL, -Ă adj. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire. ◊ (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)

INVIOLABIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi încălcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este apărat în mod legal de orice urmărire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lăcașe etc.) Care nu poate fi percheziționat decât în cazuri excepționale, având autorizația procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis

inviolabil a. 1. ce nu trebuie violat: jurământ inviolabil; 2. care nu poate fi arestat nici dat în judecată: ambasadorii sunt inviolabili.

*inviolábil, -ă adj. (lat. in-violabilis). Care nu poate fi violat: jurămînt inviolabil. Apărat de constituțiune de orĭ-ce atac orĭ urmărire: domiciliu e inviolabil, consuliĭ (miniștriĭ plenipotențiarĭ, ambasadoriĭ) îs inviolabilĭ. Adv. În mod inviolabil: secret păstrat inviolabil.

inviolabil (desp. -vi-o-) adj. m., pl. inviolabili; f. inviolabilă, pl. inviolabile

inviolabil (-vi-o-) adj. m., pl. inviolabili; f. inviolabilă, pl. inviolabile

inviolabil adj. m. violabil

INVIOLABIL adj. intangibil, sacru, sfânt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)

INVIOLABIL adj. intangibil, sacru, sfînt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)