ipocrit, ~ă [At: MARCOVICI, C. 104/23 / V: hi~, sm (nob) hipocrită / Pl: ~iți, ~e / E: fr hypocrite] 1-2 smf, a (Persoană) care se arată altfel decât este Si: fățarnic, prefăcut. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează fățărnicie. 3 av În mod fățarnic.

IPOCRIT, -Ă, ipocriți, -te, adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie. Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. ◊ (Substantivat) Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.

IPOCRIT, -Ă adj. Prefăcut, fățarnic. [Pl. -iți, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].

IPOCRIT, -Ă adj., s. m. f. (om) prefăcut, fățarnic, fals. (< fr. hypocrite)

IPOCRIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; fățarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite

ipocrit a. și m. fățarnic, care afectează sentimente ce nu le are.

*ipocrít, -ă adj. și s. (fr. hypocrite, it. ipócrita și ipócrito, lat. hypócrita și hypócrites, d. vgr. ῾ypokrités, d. ῾ypó, dedesupt, și krino, judec. V. critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, fățarnic: om ipocrit, aer ipocrit, un ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. – Ca adj. și adv. se zice și ipocritic (vgr. ῾ypokritikós).

hipocrit, ~ă smf, a vz ipocrit

HIPOCRIT, -Ă adj. v. ipocrit.

ipocrit (desp. -po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocriți; adj. f., s. f. ipocrită, pl. ipocrite

ipocrit (-po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocriți; adj. f., s. f. ipocrită, pl. ipocrite

ipocrit adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocriți; f. sg. ipocrită, pl. ipocrite

ipocrit

ipocrit (ipocrită), adj. – Prefăcut, fățarnic. – Mr. ipucrit. Gr. ὑποϰριτής (sec. XVIII, cf. Gáldi 200) și modern din fr. hypocrite. – Der. ipocrizie (var. ipucrisie), din gr. ὑποϰρισία și fr. hypocrisie.

OM IPOCRIT bulan, calpuzan, cârnățar, coardă, conte, curvă, cutră, om cu două fețe, șarlă, șulfă, taler cu două fețe, țăran flaușat.

IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)

IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)

Ipocrit ≠ neprefăcut, sincer