iradiat, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 65 / Pl: ~ați, ~e / E: iradia] 1 (D. raze) Emis. 2 (Fig) Împrăștiat în toate direcțiile. 3 Expus unei radiații (periculoase).

IRADIA, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

IRADIA vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].

A IRADIA ~ez tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare

A SE IRADIA pers. 3 se iradiază intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

iradia vb. radia