2 definiții pentru iritativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
iritativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr irritatif] 1-2 Iritant (1-2).
IRITATIV, -Ă adj. (Rar) Iritant. [Cf. fr. irritatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: iritativ
iritativ adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
iritativ, iritativăadjectiv
- 1. Iritant. DNsinonime: iritant
etimologie:
- irritatif DN