14 definiții pentru ironic
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
IRONIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus.
IRONIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironic, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ironique] 1 (D. oameni) Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs Si: batjocoritor, zeflemist. 2-3 Care (conține sau) exprimă o ironie (1) Si: înțepător, (înv) ironicesc (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIC, -Ă, ironici, -e, adj. Care ironizează, căruia îi place să facă ironii; care conține ironii, care exprimă ironia; zeflemitor. V. sarcastic, caustic. I se păruse că zărește zîmbete ironice la cei din jur. DUMITRIU, N. 114. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134. Englezul era ironic, după cum văzui în urmă. BOLINTINEANU, O. 307.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIC, -Ă adj. Care face ironii, care exprimă o ironie; înțepător. [Cf. fr. ironique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIC, -Ă adj. care ironizează, care exprimă ironie; înțepător. (< fr. ironique, lat. ironicus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IRONIC1 adv. Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, lat. ironicus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IRONIC2 ~că (~ci, ~ce) Care conține sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs ~. /<fr. ironique, lat. ironicus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ironic a. cu ironie: ton ironic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*irónic, -ă adj. (vgr. eironikós, lat. irónicus). Plin de ironie: om, discurs, surîs, gest ironic. Adv. Cu ironie: a surîde ironic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ironic adj. m., pl. ironici; f. ironică, pl. ironice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironic adj. m., pl. ironici; f. ironică, pl. ironice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ironic adj. m., pl. ironici; f. sg. ironică, pl. ironice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
IRONIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înțepător. (Ton ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IRONIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înțepător. (Ton ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ironic, ironicăadjectiv
- 1. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; care conține, care exprimă o ironie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- I se păruse că zărește zîmbete ironice la cei din jur. DUMITRIU, N. 114. DLRLC
- S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
- Englezul era ironic, după cum văzui în urmă. BOLINTINEANU, O. 307. DLRLC
-
etimologie:
- ironique DEX '09 DEX '98 DN
- ironicus DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.