irosit, ~ă a [At: IOSIF, P. 46 / Pl: ~iți, ~e / E: irosi] 1 (Înv; d. lichide) Prelins². 2 Risipit². 3 (Fig; d. oameni) Ratat². 4 (Reg; d. oameni) Bețiv și necinstit.

ierosit¹ am [At: PRAVILA, ap. TDRG / P: ie~ și (înv) i-e~ / Pl: ~iți / E: ierosi] (Înv; d. oameni) Care este înzestrat cu darul preoției.

ierosit², ~ă a vz irosit¹

IROSIT adj. 1. v. cheltuit. 2. pierdut, risipit. (Timp ~ în zadar.)

IROSIT adj. 1. cheltuit, prăpădit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.) 2. pierdut, risipit. (Timp ~ în zadar.)

La plus perdue de toutes les journées est celle où l’on n’a pas ri (fr. „Ziua cea mai irosită este aceea în care n-am rîs”) – susține Chamfort în Maxime și cugetări despre filozofie și morală. În această privință el se află în bună tovărășie cu Molière (vezi: Battez-moi plutôt, et me laissez rire), cu Piron (vezi: J’ai ri, me voilà désarmé !), cu Șalom Alehem (Rîsul e sănătos; doctorii îl recomandă) și cu atîția alții care consideră rîsul un tonic sufletesc cu valoare terapeutică ridicată. LIT.