14 definiții pentru ispită
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISPITĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).
ISPITĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ispită sf [At: COD. VOR. 109/13 / Pl: ~te, (rar) ~iți / E: drr ispiti] 1 (Înv) Încercare de a afla ceva Si: cercetare, examinare, ispiteală (1), scrutare. 2 (Înv) Încercare dificilă de a obține ceva Si: ispiteală (2), stăruință, trudă. 3 (Înv) Probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. Si: ispiteală (3). 4 (Îvr) Încercare a puterii sau a îndemânării într-o întrecere cu alte persoane Si: concurs, exercițiu, ispiteală (4), întrecere, probă. 5-6 Ceea ce exercită o mare forță de atracție, un îndemn (spre rău) Si: ademenire, ispiteală (5-6), ispitină (1-2), seducție. 7 (Bis) Tentație de a păcătui Si: ispitină (3). 8 (Pex) Păcat. 9 (Înv) Experiență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISPITĂ, ispite, s. f. I. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; tentație, ademenire, seducție; (în concepția religioasă) îndemn pe care îl simte cineva de a săvîrși un păcat. Gătitu-ți-am fagure dulce Din stupii grădinilor mele; Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii Își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117. Mi-a pierit vederea, judecata mi s-a-ntunecat: O ispită, vai! Ancuțo, sufletul mi l-a mușcat: Mi-am uitat iubirea, te-am uitat pe tine... Și-am făcut alt vis! DAVILA, V. V. 86. De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. 2. (Învechit, numai la pl.) Încercare la care e supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea etc. Destul ispite, destul atîta cercare, Că, luptîndu-vă cu mine, v-ați aprins focul mai tare! CONACHI, P. 87. II. (Învechit) 1. Cercetare, examinare. Te rog să binevoiești a-mi aduna tot ce știi că s-a tipărit sau s-a scris despre monumente, mozaic, monede, ruine vechi din Transilvania... în sfîrșit de tot ce știi dumneata singur prin ispită. KOGĂLNICEANU, S. 197. 2. Experiență. Postelnicul Zimbolici cunoștea proverbul din ispită, dar, fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții. NEGRUZZI, S. I 72. Mintea, vremea și ispita necontenit ne arată A strînge încă mai tare acea dragoste-nchegată. CONACHI, P. 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISPITĂ ~e f. 1) Motiv care atrage la o acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva (mai ales interzis); tentație. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ispită f. 1. îndemn spre rău: să te ferească Dumnezeu de ispită! CR.; 2. ceea ce provoacă ispita: ispitele lumii sunt multe și de tot felul OD.; 3. pl. suferințe, nenorociri: trecuse prin fel de fel de ispite și nevoi; 4. experiență, tentativă. [Slav. ISPYTŬ, cercetare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ispítă f., pl. e (vsl. ispytŭ, cercetare peste tot; sîrb. ispit, examin). Tentațiune, încercare. Ceĭa ce te face să cazĭ în ispită. A cădea în ispită, a nu putea să te abțiĭ de la păcat. A duce în ispită, a atrage spre păcat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ispită s. f., g.-d. art. ispitei; pl. ispite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ispită s. f., g.-d. art. ispitei; pl. ispite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ispită s. f., pl. ispite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISPITĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție, încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferință, vicisitudine.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISPITĂ s. 1. v. tentație. 2. v. păcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISPITĂ s. 1. ademenire, atracție, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. greșeală, păcat. (A căzut în ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ispită s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. GREUTATE. INTERVENȚIE. ÎNCERCARE. NECAZ. NEVOIE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU. SUFERINȚĂ. VICISITUDINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ispită (ispite), s. f. – 1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului); ispiteală, s. f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ispită, ispitesubstantiv feminin
- 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gătitu-ți-am fagure dulce Din stupii grădinilor mele; Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii Își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117. DLRLC
- Mi-a pierit vederea, judecata mi s-a-ntunecat: O ispită, vai! Ancuțo, sufletul mi l-a mușcat: Mi-am uitat iubirea, te-am uitat pe tine... Și-am făcut alt vis! DAVILA, V. V. 86. DLRLC
- De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
- 1.1. Păcat. DEX '09 DEX '98sinonime: păcat
-
- 2. Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Destul ispite, destul atîta cercare, Că, luptîndu-vă cu mine, v-ați aprins focul mai tare! CONACHI, P. 87. DLRLC
-
-
- Te rog să binevoiești a-mi aduna tot ce știi că s-a tipărit sau s-a scris despre monumente, mozaic, monede, ruine vechi din Transilvania... în sfîrșit de tot ce știi dumneata singur prin ispită. KOGĂLNICEANU, S. 197. DLRLC
-
- 4. Experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: experiență
- Postelnicul Zimbolici cunoștea proverbul din ispită, dar, fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții. NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
- Mintea, vremea și ispita necontenit ne arată A strînge încă mai tare acea dragoste-nchegată. CONACHI, P. 295. DLRLC
-
etimologie:
- ispiti DEX '09 DEX '98