opțiuni
  • info

13 definiții pentru ispol

din care

Explicative DEX

ISPOL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.

ISPOL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.

ispol sn [At: DAMÉ, T. 126 / V: iscol / Pl: ~oale / E: bg изпол] (Pop) Vas de lemn sub formă de lingură, folosit la scoaterea apei din luntre (servind uneori și la băut) Si: căuș, răscol, scafă, scofiță.

ISPOL, ispoale și ispoluri, s. n. Unealtă de lemn sau de tablă asemănătoare cu un făraș îngust, cu mîner sau coadă, cu care se scoate apa din luntre; căuș, scafă. Aveau două ispoluri în barcă, ca niște papuci de lemn cu mîner. DUMITRIU, P. F. 16. Rănitul gemea... Ahile îi răcori fruntea înfierbîntată, îi dădu să bea din ispolul cu care scotea apa din barcă. BART, E. 335. Luntrile le sleia... Opăcini cîrme făcea, Ispoalele le găsea, Edecuri asemenea. PĂSCULESCU, L. P. 176.

ISPOL ~oale n. reg. Vas de lemn în formă de căuș, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol

ispol n. Mold. căuș de scos apă din luntre. [Slav. ISPOLŬ].

ispól n., pl. oale (bg. izpol, vsl. ispolŭ, sŭpolŭ, ispol). Dun. Căușu (vasu) de lemn cu care se scoate apa care pătrunde în barcă. – Pe la Zimnicea și ispór. V. meredeŭ.

iscol sn vz ispol

Ortografice DOOM

ispol (reg.) s. n., pl. ispoale

ispol (reg.) s. n., pl. ispoale

ispol s. n., pl. ispoale

Etimologice

ispol (ispoale), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).

Sinonime

ISPOL s. v. căuș.

ISPOL s. căuș, (reg.) răscol, scăfiță. (~ de scos apa din luntre.)

Intrare: ispol
ispol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispol
  • ispolul
  • ispolu‑
plural
  • ispoale
  • ispoalele
genitiv-dativ singular
  • ispol
  • ispolului
plural
  • ispoale
  • ispoalelor
vocativ singular —
plural —
iscol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ispol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispol
  • ispolul
  • ispolu‑
plural
  • ispoluri
  • ispolurile
genitiv-dativ singular
  • ispol
  • ispolului
plural
  • ispoluri
  • ispolurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ispol, ispoalesubstantiv neutru

  • 1. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căuș răscol scafă scăfiță
    • format_quote Aveau două ispoluri în barcă, ca niște papuci de lemn cu mîner. DUMITRIU, P. F. 16. DLRLC
    • format_quote Rănitul gemea... Ahile îi răcori fruntea înfierbîntată, îi dădu să bea din ispolul cu care scotea apa din barcă. BART, E. 335. DLRLC
    • format_quote Luntrile le sleia... Opăcini cîrme făcea, Ispoalele le găsea, Edecuri asemenea. PĂSCULESCU, L. P. 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.