8 definiții pentru isteciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISTECIUNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
ISTECIUNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
isteciune sf [At: CANTEMIR, IST. 215 / Pl: ~ni / E: isteț + -ciune] (Înv) Istețime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTECIUNE, isteciuni, s. f. (Învechit) Istețime. Iarba se usucă pe unde călcăm... înțălepciunea noastră e minciuna... isteciunea noastră, jăfuirea. RUSSO, S. 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
istecĭúne, V. istețime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
isteciune (înv.) s. f., g.-d. art. isteciunii; pl. isteciuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
isteciune (înv.) s. f., g.-d. art. isteciunii; pl. isteciuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
isteciune s. f., g.-d. art. isteciunii; pl. isteciuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
isteciune, isteciunisubstantiv feminin
- 1. Istețime. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: istețime
- Iarba se usucă pe unde călcăm... înțălepciunea noastră e minciuna... isteciunea noastră, jăfuirea. RUSSO, S. 142. DLRLC
-
etimologie:
- Isteț + -ciune. DEX '98 DEX '09