11 definiții pentru istețime
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISTEȚIME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + suf. -ime.
ISTEȚIME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
istețime sf [At: MINEIUL (1776) 125 2/2 / Pl: ~mi / E: isteț + -ime] 1 Agerime a minții Si: istețeală (1), isteție (1). 2 (Înv) Îndrăzneală. 3 (Înv) Vioiciune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTEȚIME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), pricepere, iscusință. Era, prin istețimea lui firească, cu mult deasupra conșcolarilor. GALACTION, O. I 114. O lingură de istețime face uneori mai mult decît un car de putere. REBREANU, I. 25. Văzurăm oameni mari cu istețime, Filozofi, poeți și ritori înțelepți cu adîncime. CONACHI, P. 304.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTEȚIME ~i f. Calitatea de a fi isteț; agerime a minții. [G.-D. istețimii] /isteț + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
istețime f. fineță, ingeniozitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
istețime s. f., g.-d. art. istețimii; pl. istețimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
istețime s. f., g.-d. art. istețimii; pl. istețimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
istețime s. f., g.-d. art. istețimii; pl. istețimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISTEȚIME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISTEȚIME s. 1. abilitate, destoinicie,dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, îndemînare, pricepere. (~ cuiva intr-o imprejurare dată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
istețime, istețimisubstantiv feminin
- 1. Agerime (de minte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era, prin istețimea lui firească, cu mult deasupra conșcolarilor. GALACTION, O. I 114. DLRLC
- O lingură de istețime face uneori mai mult decît un car de putere. REBREANU, I. 25. DLRLC
- Văzurăm oameni mari cu istețime, Filozofi, poeți și ritori înțelepți cu adîncime. CONACHI, P. 304. DLRLC
-
etimologie:
- Isteț + -ime. DEX '98 DEX '09