6 definiții pentru izbit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izbit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: izbi] 1-15 Izbire (1-7, 9-16). 16 (Fig) Pedepsire. 17 (Înv) Atac.
izbit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 54 / Pl: ~iți, ~e / E: izbi] 1 Care este lovit puternic de ceva sau de cineva. 2 Care este repezit violent în ceva sau în cineva. 3 Trântit la pământ. 4-5 (D. pereți) Care este (văruit sau) lipit cu lut. 6 (Înv) Trăsnit2. 7 (Fig; d. oameni) Care este lovit de lumină drept în față sau în ochi. 8 (Fig) Afectat puternic de necazuri mari și neașteptate. 9 Care se lovește puternic de un obiect. 10 Care se zbate. 11 (Înv) Atacat. 12 (Înv) Pedepsit2. 13 (Fig; d. oameni) Impresionat de ceva sau de către cineva Si: frapat, surprins.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZBIT adj. v. ciocnit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBIT adj. v. contrariat, șocat, vexat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBIT adj. ciocnit, lovit, tamponat. (Vehicule ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izbit adj. v. CONTRARIAT. ȘOCAT. VEXAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
izbit, izbităadjectiv
- 2. Contrariat, vexat, șocat. Sinonimesinonime: contrariat vexat șocat