opțiuni
  • info

16 definiții pentru izbuti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBUTI, izbutesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec.

IZBUTI, izbutesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec.

izbuti [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / V: (înv) izboti / Pzi: ~tesc / E: nct] 1-2 vti A reuși. 3 vi (Ban) A se însănătoși.

IZBUTI, izbutesc, vb. IV. Tranz. A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. ◊ Intranz. Noi trebuie să izbutim în tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21.

A IZBUTI ~esc 1. intranz. A avea succes; a reuși. ~ la examen. 2. tranz. A obține după o serie de eforturi; a reuși. ~ să publice materialul. /<sl. izbyti

izbutì v. a avea un sfârșit bun, a reuși. [Slav. IZBUTI, a stărui până la sfârșit].

izboti v vz izbuti

izbutésc v. intr. (vsl. izbyti, a se libera, a scăpa sŭbyti, rut. zbútysĕa, a se realiza. V. izbîndesc, năzbîtie). Izbîndesc, reușesc: a izbuti (să trecĭ) la un examin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbutesc, 3 sg. izbutește, imperf. 1 izbuteam; conj. prez. 1 sg. să izbutesc, 3 să izbutească

izbuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbutesc, imperf. 3 sg. izbutea; conj. prez. 3 să izbutească

izbuti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbutesc, imperf. 3 sg. izbutea; conj. prez. 3 sg. și pl. izbutească

izbuti

izbutesc, -team 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBUTI vb. 1. a reuși, (franțuzism) a parveni, (înv. și pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. și Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru...) 2. v. prinde. 3. v. reuși.

IZBUTI vb. 1. a reuși, (franțuzism) a parveni, (înv. și pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. și Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru...) 2. a prinde, a reuși. (Viclenia lui nu a ~.) 3. a izbîndi, a reuși, (înv.) a reieși, (fig.) a răzbi. (A fost acolo și a ~.)

A izbuti ≠ a eșua

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Chi dura, vince – E o zicală italiană: „Cine stăruiește, izbutește”. Ea a căpătat o largă popularitate pe continentul nostru în secolul trecut, datorită unei opere bufe cu același titlu, care s-a jucat cu mare succes între anii 1837 și 1850 în toate teatrele din Italia și pe multe scene din alte țări. Autorul ei este azi aproape necunoscut (Ludovico Ricci), dar zicala e cunoscută și des întrebuințată ca îndemn de a stărui în muncă, în creație, în virtute. FOL.

Intrare: izbuti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izbuti
  • izbutire
  • izbutit
  • izbutitu‑
  • izbutind
  • izbutindu‑
 singular plural
  • izbutește
  • izbutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izbutesc
 (să)
  • izbutesc
  • izbuteam
  • izbutii
  • izbutisem
a II-a (tu)
  • izbutești
 (să)
  • izbutești
  • izbuteai
  • izbutiși
  • izbutiseși
a III-a (el, ea)
  • izbutește
 (să)
  • izbutească
  • izbutea
  • izbuti
  • izbutise
plural I (noi)
  • izbutim
 (să)
  • izbutim
  • izbuteam
  • izbutirăm
  • izbutiserăm
  • izbutisem
a II-a (voi)
  • izbutiți
 (să)
  • izbutiți
  • izbuteați
  • izbutirăți
  • izbutiserăți
  • izbutiseți
a III-a (ei, ele)
  • izbutesc
 (să)
  • izbutească
  • izbuteau
  • izbutiră
  • izbutiseră
izboti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbuti, izbutescverb

  • 1. A duce ceva la bun sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izbândi reuși termina antonime: eșua
    • format_quote Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor. MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
    • format_quote În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
    • format_quote Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
    • format_quote Noi trebuie să izbutim în tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. DLRLC
    • format_quote Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.