7 definiții pentru izbutit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZBUTIT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – V. izbuti.
IZBUTIT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – V. izbuti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izbutit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: izbuti] 1 Reușit2. 2 Care a avut succes. 3 (Ban) Care s-a însănătoșit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBUTIT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Reușit. La Dimitrie Bolintineanu... Eminescu găsea modele mai izbutite. ROSETTI, S. L. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBUTIT ~tă (~ți, ~te) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; reușit. Lucrare ~tă. /v. a izbuti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZBUTIT adj. v. valoros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBUTIT adj. bun, realizat, reușit, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mișto. (O piesă de teatru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Izbutit ≠ neizbutit, nereușit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
izbutit, izbutităadjectiv
- 1. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La Dimitrie Bolintineanu... Eminescu găsea modele mai izbutite. ROSETTI, S. L. 35. DLRLC
-
etimologie:
- izbuti DEX '98 DEX '09