opțiuni
  • info

7 definiții pentru izbândit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbândit1 sn [At: (a. 1793) GCR II, 294 / Pl: (nob) ~uri / E: izbândi] 1-3 Izbândire (1-3). 4 (Înv) Răzbunare. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Răsplată. 7 (Înv; imp) Mântuire. 8-9 Izbândire (8-9).

izbândit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: izbândi] 1 Îndeplinit2. 2 Reușit2. 3 (Înv; imp) Mântuit2.

IZBÂNDI, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.

A IZBÂNDI ~esc 1. intranz. A obține o izbândă; a birui. 2. tranz. 1) A obține după o serie de eforturi; a izbuti; a reuși. 2) A aduce la rezultatul cerut; a executa conform prevederilor; a îndeplini. /<sl. izbondon

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbândi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbândesc, imperf. 3 sg. izbândea; conj. prez. 3 sg. și pl. izbândească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBÂNDI vb. 1. a bate, a birui, a câștiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 2. v. reuși.

IZBÂNDI vb. v. răzbuna.

Intrare: izbândit
izbândit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbândit
  • izbânditul
  • izbânditu‑
  • izbândită
  • izbândita
plural
  • izbândiți
  • izbândiții
  • izbândite
  • izbânditele
genitiv-dativ singular
  • izbândit
  • izbânditului
  • izbândite
  • izbânditei
plural
  • izbândiți
  • izbândiților
  • izbândite
  • izbânditelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbândi, izbândescverb

  • 1. intranzitiv A învinge (în luptă), a fi victorios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: birui triumfa învinge
    • format_quote Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
    • format_quote Mergi acum la tine-acasă Și-ți ia haina de mireasă Și m-așteaptă bucuroasă, Că eu, dac-oi izbîndi, Cu tine m-oi logodi. ALECSANDRI, P. P. 137. DLRLC
  • 2. tranzitiv A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izbuti reuși
    • format_quote Nu izbîndiseră să afle ora. SADOVEANU, O. VI 385. DLRLC
    • format_quote A izbîndit să fie mutat aci. C. PETRESCU, Î. II 167. DLRLC
    • format_quote Cerca unul, cerca doi, Cerca o sută și doi, Dar nimeni nu izbîndea Pe roșul a-ncălica. TEODORESCU, P. P. 534. DLRLC
    • 2.1. A duce la îndeplinire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: realiza împlini îndeplini
      • format_quote Inima însă ne era fierbinte, că ce gîndeam și izbîndeam. CREANGĂ, A. 116. DLRLC
      • format_quote I-a făgăduit că a face pe dracu-n patru să izbîndească voința împăratului. ȘEZ. II 50. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se răzbuna. DLRLC
    sinonime: răzbuna
    • format_quote Avem fericirea a ne izbîndi cruntînd paloșul nostru într-însul. BĂLCESCU, O. I 319. DLRLC
    • format_quote Dacă cugeți... să-ți izbîndești asupra vrăjmașilor trebuie să înveți meșteșugul războiului. ISPIRESCU, U. 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.