10 definiții pentru izbăvire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZBĂVIRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.
IZBĂVIRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izbăvire sf [At: CORESI, EV. 86/21 / Pl: ~ri / E: izbăvi] 1 Mântuire. 2 Salvare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZBĂVIRE, izbăviri, s. f. (Învechit și arhaizant) Faptul de a (se) izbăvi; salvare, scăpare, mîntuire. Privea cu ochii ațintiți înainte-i, așteptînd de la noaptea aceea ori o tulburare năprasnică și fugă, ori o izbăvire. SADOVEANU, Z. C. 121. A găsi vro izbăvire nu pot să nădăjduiesc. CONACHI, P. 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izbăvire s. f., g.-d. art. izbăvirii; pl. izbăviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izbăvire s. f., g.-d. art. izbăvirii; pl. izbăviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izbăvire s. f., g.-d. art. izbăvirii; pl. izbăviri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZBĂVIRE s. v. mântuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBĂVIRE s. v. salvare, scăpare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZBĂVIRE s. (BIS.) mîntuire, salvare, (livr.) redempțiune, (înv.) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izbăvire s. v. SALVARE. SCĂPARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
izbăvire, izbăvirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Privea cu ochii ațintiți înainte-i, așteptînd de la noaptea aceea ori o tulburare năprasnică și fugă, ori o izbăvire. SADOVEANU, Z. C. 121. DLRLC
- A găsi vro izbăvire nu pot să nădăjduiesc. CONACHI, P. 47. DLRLC
-
etimologie:
- izbăvi DEX '98 DEX '09