jalnic, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 212/22 / V: jălal~, jea~, (reg) jel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bg жалник, slv жальникъ] 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, av (D. oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a (D. oameni) Care provoacă milă. 8 av Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a (D. lucruri) Dureros. 11 av Cu tristețe. 12 av Cu durere. 13-14 smf, a (Înv) Jeluitor (1-2). 15-16 a, av (Înv) (Care este) în doliu. 17-18 a, av (Înv) (Care este) de doliu.

JALNIC adj. și adv. 1 Foarte trist, plin de jale, de întristare: vîntul vîjie și geme ca niște ~e glasuri ce plîng din depărtare (ODOB.), cînele ce urlase atît de ~ era al lui, el presimțise moartea stâpînului său (ALECS.) ¶ 2 În doliu, care duce doliul cuiva, care plînge moartea cuiva : ~ă adunare; jalnica soție.

JALNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87.

JALNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic

jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].

jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.

jălalnic, ~ă a, av vz jalnic

jealnic, ~ă a vz jalnic

jelnic, ~ă a, av vz jalnic

❍JELNIC = JALNIC.

jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice

jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice

jalnic adj. m., pl. jalnici, f. sg. jalnică, pl. jalnice

jalnic.

JALNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.

jalnic, -ă adj. I 1 (mai ales despre sunete) tânguios, tânguitor, văitat², ‹pop.› jelitor, jeluitor, ‹înv.› lamentabil, ‹fig.› sfâșietor, ‹fig.; înv.› lăcrimos. Un geamăt jalnic se aude în depărtare. Fata a izbucnit într-un plâns jalnic. 2 (despre voce, glas etc.) plângăreț, plângător, plâns², scâncit², scâncitor, tânguios, tânguitor, trist, ‹livr.› dolent, larmoaiant, ‹rar› plângaci, ‹înv.› obidos, plângeros. Când se lovește, copilul își cheamă mama cu o voce jalnică. 3 (despre lătrături) chelălăit², tânguios, tânguitor. Lătratul jalnic al câinelui nu a încetat toată noaptea. 4 (despre glas, melodii etc.) duios, tânguios, tânguitor, trist, ‹fran.; înv.› plentiv, ‹fig.› dureros. A cântat o doină jalnică, care a emoționat publicul. 5 (despre starea, situația, mediul în care se află o ființă, un lucru etc.) deplorabil, lamentabil, mizer, mizerabil, nenorocit, prăpădit, ‹înv. și reg.› ticălos, ‹înv.› mișel, netrebnic. Unii oameni au o existență jalnică. 6 (despre oameni) deplorabil, lamentabil. ‹înv.› mizerabil. Copiii străzii îmbrăcați în zdrențe sunt jalnici. 7 (despre situații, întâmplări, evenimente etc.) dureros, nenorocit, trist, ‹înv. și reg.› milos. Odată cu moartea părinților a început pentru copii un jalnic șir de încercări. 8 (despre stări, situații, despre ființe sau despre aspectul, înfățișarea lor etc.) lugubru, macabru, sinistru, sumbru, ‹livr.› luctuos, ‹fig.› funebru. În casă era o atmosferă jalnică. Toți aveau figuri jalnice din cauza nenorocirii. 9 (fam.; despre oameni sau despre manifestări, acțiuni etc. ale lor) v. Deplorabil. Penibil. Ridicol.10 (fam.; despre peisaje, ambient etc.) v. Demoralizant. Depresiv. Deprimant. Descurajant. Dezolant. Mohorât. Posac. Posomorât. Trist. II (înv.) 1 (despre oameni) v. Cernit². Îndoliat. 2 (despre haine, steaguri etc.) v. Cernit². Îndoliat. Negru.

JALNIC adj. 1. sfîșietor, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. plîngăreț, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 3. duios, dureros, trist. (Un cîntec ~.) 4. deplorabil, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 5. dureros, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. funebru, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

jălalnic, jălalnică, adj. (înv.) jalnic, cu glas plângător.