JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăni vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

jecmăni vt [At: DA / V: jăc~, jăgm~, jerm~ / Pzi: ~nesc / E: jăcman] A jefui (3).

JECMĂNI = JĂCMĂNI: Turcii... au plecat pe la boieri să-i jecmănească (r.-cod.).

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăni] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A stoarce (prin forță sau prin exploatare) bunuri materiale de la un individ sau de la o colectivitate; a jefui. [Albert Kirali] jecmăni și pîrjoli toate cetățile. ISPIRESCU, M. V. 17. ◊ (Complementul e un abstract) Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23.

A JECMĂNI ~esc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violență; a jefui; a jumuli. /Din jecman

jăcmăni v vz jecmăni

jăgmăni v vz jecmăni

jermăni v vz jecmăni

jăcmănì v. a jăfui grozav: pârjoliau și jăcmăniau ISP.

jăcmănésc v. tr. (ung. zsákmányolni. V. jac). Fam. Jăfuĭesc. – Și jăgm- și jugm- (Olt.).

jăgmănésc V. jăcmănesc.

jecmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănesc, 3 sg. jecmănește, imperf. 1 jecmăneam; conj. prez. 1 sg. să jecmănesc, 3 să jecmănească

jecmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănesc, imperf. 3 sg. jecmănea; conj. prez. 3 să jecmănească

jecmăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănesc, imperf. 3 sg. jecmănea; conj. prez. 3 sg. și pl. jecmănească

jecmăni

jăcmănesc, -neam 1 imp.

JECMĂNI vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care își ~ clienții.)

jecmăni vb. IV. tr. (mai ales fam.; compl. indică oameni) a extorca, a jefui, <reg.> a dicăsi, a jăpcăni, <fig.> a jumuli, a jupui, a mulge, a scurge, a stoarce, a suge, <fig.; rar> a jintui, <fig.; pop.> a jupi, <fig.; fam.> a carota. Sub pretextul că îi poate facilita cumpărarea unei locuințe la un preț modic, l-a jecmănit de bani.

JECMĂNI vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)

jecmăní, jecmănesc, v.t. A jefui, a prăda, a fura. – Din jecman, jăcman „jaf mare” (DEX, MDA).

jecmăni, jecmănesc, vb. tranz. – A jefui, a prăda, a fura. – Din jecman, jăcman „jaf mare” (< magh.) (DEX, MDA).